-

Rezumat

Articolul de față pune în evidență multitudinea și caracterul eterogen al funcțiilor lexicale, gramaticale și pragmatice pe care verbul german haben le îndeplinește în limba actuală, începând cu exprimarea posesiei alienabile și inalienabile, dar și a existenței, situării și atribuirii de caracteristici, continuând cu utilizări desemantizate în expresii cu formă fixă și idiomatice, și terminând cu rolul său de auxiliar temporal și modal pentru obligativitate. Ca urmare a proceselor repetate de transfer metaforic si de gramaticalizare suferite, cuvântul s-a transformat într-un simplu element conectiv cu înțeles nespecific, un instrument al strategiei lingvistice generale de proeminență a persoanei.