“…YOU COULD BE ME IN OTHER LIFE”: LINGUISTIC AND STYLISTIC ASPECTS OF BUILDING SPEAKER IMAGES IN STING’S ALBUM “BRAND NEW DAY”

Rezumat

Pornind de la metoda lecturii de tip close reading, autorii articolului de față au analizat
mijloacele lingvistice și stilistice utilizate pentru crearea imaginii unui vorbitor/narator în
albumul „Brand New Day” (1999) al lui Sting, din perspectiva modului în care acesta
transpune un fir logic bine structurat într-un poem. Desigur, fiecare dintre cele zece melodii
de pe album reprezintă un tip special de narator. Pornind de la „A Thousand Years”, al cărei
motiv principal ne amintește de Bach și este armonizat cu versurile despre o dragoste atât de
puternică încât trece proba timpului, gândirea creativă a autorului trece la intrigile de tip basm
din „Desert Rose” și „After the Rain Has Fallen”, cu ritmuri orientale îndrăcite și aranjamente
exotice. La rândul lor, aceste două melodii funcționează drept cadru pentru șovăielnica bossa
nova „Big Lie Smal World”, o radiografie a temei minciunilor și căinței. În plus, trei melodii
care exploatează măști pur teatrale ale naratorilor (un câine în „Perfect Love... Gone Wrong”,
un bărbat travestit în „Tomorrow We’ll See” și un autodidact în „Fill Her Up”) devoalează
profunda „comedie umană” din melodia de final, care dă și titlul întregului album – „Brand
New Day”. Per ansamblu, se constată că, deși tipurile de narator par diferite în toate
melodiile, ele sunt unite de ideea schimbărilor, inclusiv a reîncarnării, emblematică pentru
orice cultură de tipul fin de siècle.