CÂTEVA OBSERVAȚII DESPRE STRĂINI ȘI VENETICI ÎN ONOMASTICA ROMÂNEASCĂ*

Rezumat

Termenii străin și venetic au parcurs un proces de transformare de la substantive
comune, folosite pentru a desemna categorii de oameni, la nume proprii individualizate.
Această evoluție a urmat traseul obișnuit: de la poreclă la supranume și, ulterior, la patronim.
În prezent, numele de persoană Străinu și Veneticu sunt extrem de rare în raport cu ansamblul
numelor românești de persoane și de locuri. Cu toate acestea, ele reprezintă o parte relevantă
atât din istoria noastră generală, cât și din cea onomastică, fiind martore ale unor transformări
economice, sociale și culturale. Deși nu au avut o evoluție spectaculoasă ca nume proprii,
aceste cuvinte reflectă o realitate istorică semnificativă, care merită analizată și înțeleasă.
Tocmai din acest motiv, lucrarea de față își propune să le exploreze și să le explice în detaliu.